Chora - Capitala si Satele insulei Tinos

Istoria orasului- port ( Chora), capitala Tinosului, începe în antichitate. Forma pe care o are provine aproximativ din timpul perioadei cuprinsă între anii 1715 si 1745. După cum au mentionat referintele istorice din paginile anterioare, linistea, prosperitatea si, în principal sfârsitul incursiunilor de pirati au făcut posibilă stabilirea unui oras în port. În timpul secolului 6 î.Hr., vechiul „oras” a fost întemeiat în apropierea locului unde se află Catedrala Sintei Fecioare Maria, mai exact pe locatia numită astăzi „Poles”. Locuitorii erau împărtiti în 12 triburi.

Capitala a avut aceeasi locatie până în Epoca Bizantină când, din cauza invaziilor, locuitorii au căutat asigurarea dăruită de fortăreata Xomburgo, încă o dată. Cea mai importantă urmă a orasului vechi care a existat odată în preajma prezentei biserici a Sintei Fecioare Maria, este zidul cu un turn din Epoca Elenistică ce au fost excavate. Din păcate, acest turn încă rămâne sub centura-autostradă a orasului, dar unele părti importante ale vechiului zid se află încă acolo. O altă trăsătura este apeductul din timpul epocii Peisistratus, care aducea apa pentru oras până acum câteva decenii, si în sfârsit, Templul lui Poseidon si Amfitria în ”Kionia”.

Din vechile descrieri aflăm despre existenta unor importante caracteristici: Templul lui Dionysus si teatrul, unde erau tinute faimoasele jocuri „Dionisienele”, „Prytaneum”, vechea piată si scoala. Din păcate toate acestea si multe altele se află încă sub noul oras. Din cartea numită de filosoful Aristotel „Republica Tinosiană”, care din păcate nu a fost salvată, putem deduce că vechiul oras a fost organizat si bine-cunoscut.

Planul orasului actual coincide cu ruinele castelului de la Xomburgo. ”Orasul Sfântului Nicolae”, cum a fost numită capitala, datorită unei biserici omonime din port, a căpătat forma finală după imigrarea oamenilor din Creta , Evia si din alte părti. Locuitorii capitalei au început să se ocupe cu activitățile comerciale, putini fermieri în sate.

Într-o anumită perioadă, Tinos a fost una dintre cele mai comerciale insule. De-a lungul acestor activităti, Tinosul a exportat vin, piele, mătase, smochine si multe alte produse locale. Comertul tinosian cu vase ajungea până în vest, Asia Mică si Marea Neagră. În timpul revolutiei din 1821, Tinos a avut mai mult de 30 de afaceri mari organizate. După masacrul oamenilor în Chios, Kydonies (1822) si Psara (1824), numărul locuitorilor orasului a crescut considerabil după ce multimi de refugiati au ajuns pe insulă. Locuitorii orasului au continuat să se ocupe cu activitătile comerciale desi mai restrâns.

De-a lungul unei scurte perioade de timp, Tinos dimpreună cu apropiatul Syros, au excelat în cometul de tip import-export, dar curând Tinos a părăsit competitia. Multi rezidenti ai orasului au emigrat în alte tări. Drept rezultat, această emigrare a lăsat un gol care a fost curând umplut de către locuitori ai satelor insulei. Găsirea icoanei Buneivestiri în anul 1823 a fost cel mai important eveniment pentru insulă (în principal pentru orasul capitală), faimă si economie. A atras si continuă să o facă, credinciosi si vizitatori din toată Grecia si din străinătate. În acest fel, economia insulei, pe lângă navigatul si comertul cu produse din agricultură depinde de activitătile comerciale (în special în capitală) care are de a face cu influenta imaginii ce are audienta sa devotată. Apa din fată afectează frumusetea capitalei, dar în spatele fatadei, vechea capitală a Tinosului asteaptă răbdător si invită fiecare vizitator să meargă si să îl descopere. Pe lângă Biserica Maicii Domnului, care se găseste în cel mai înalt punct al capitalei si muzeele din jurul ei, turistul ar trebui să aibă în vedere vizitarea muzeului arheologic aflat pe Bulevardul Fecioara Maria si importanta bibliotecă a Fecioarei Maria cu mii de cărti, aflată chiar în spatele muzeului. Mai mult, o plimbare pe „drumul vechi” care conduce către biserică oferă mulțumire cu nenumăratele magazine, care cuprind toate genurile de suveniruri si vechea „Kato Vrissi”( o fântâna de marmură datând din vremea orasului însusi).

Altceva este ispitirea în explorarea aleilor traditionale ale capitalei. De fapt, fiecare vizitator este sfătuit să meargă pe aleile din jurul Bisericilor „Malamatenia”, Biserica Catolică Sfântul Nicolae, Sfintii Trei Ierarhi, dar de asemenea si vechile cartiere Pallada si Sfântul Elefterie. Bucură-te de cărările pitoresti cu albele case si grădinile îngrijite cu flori colorate si buchetele de iasomie care iti fură privirea, arestând timpul si amintindu-ne de vechile timpuri. Biserica Îngerilor (Taxiarcs) în apropierea portului, este de asemenea foarte interesantă pentru că a găzduit temporar Icoana Buneivestiri, după aflare si până la mutarea în Biserica Fecioarei Maria. Aleea unde tavernele sunt situate astăzi a fost un centru comercial unde monopolul combustibilului si al sării s-a întâmplat cândva în trecut. Monumentul lui „Elli”, care a fost a fost ridicat recent în port, a fost plănuit si construit de către sculptorul local N. Paraskevas. Statura lui se luptă cu orice conditii de vreme dând o noua dimensiune scufundării croazierei istorice. O altă destinatie interesantă este atelierul de tesut din capitală, care se găseste pe vechiul drum cu magazine. Aici poti admira broderia traditională lucrată manual, dar de asemenea să observi o femeie tinosiană lucrând la războiul de tesut.

O vizită a Tinosului nu poate exclude impozanta clădire a Institutiei Tinosiene de Cultură. La capătul îndepărtat al portului, putin mai departe, în partea estică a portului se află capul „Pasakrotiri”, o roca impozantă cu o unică vedere si a insulei si a mării dimpreună. Stând acolo sus, poti avea o vedere completă a orasului. Monumentul ridicat în cinstea luptătorilor din Războaiele Balcanice este construit aici. Pentru vizitatorii curiosi, si în special pentru aceia care sunt amatori de Istorie si Arheologie, o plimbare pe lângă zidurile vechiului oras care se ridică în spatele Bisericii Sfintei Fecioare Maria, este o destinatie specială în mijlocul unei scene naturale. Găsirea cazării si distractiei în orasul Tinos este ceva usor. Acolo se găsesc multe hoteluri si camere de închiriat pentru orice clasă în fiecare cartier. Serviciile publice (Politia, Spitalul, Centrul de Servicii al Cetătenilor, Centrul Cultural) se află în folosul publicului. Se găsesc de asemenea nenumărate taverne, restaurante traditionale, dar si restaurante pentru gusturile cele mai întrebătoare. Pe lângă acestea, există o multime de cafeterii, baruri, ateliere si case traditionale pentru cafea.

Institutia Culturală a Tinosului
A fost fondată în anul 2002 si este găzduită într-o clădire istorică, în stil neoclasic, printre cele mai importante din insulă (începutul secolului al XX-lea), care de asemenea a functionat drept hotel si spital (numit „Polymereio”, după donator). A fost cumpărată în 1977 si a fost recent renovată cu fonduri provenite de la Sfânta Institutie Grecească a Buneivestiri care o îngrijeste făcând-o podoaba orasului. Misiunea institutiei este de a studia si a promova istoria Tinosului, cultura si traditia. Cuprinde o sală de conferinte modernă si săli de expozitie, dar de asemenea si o librărie ce contine cărti despre Tinos si Ciclade în general. Multe expozitii si evenimente culturale au loc aici. Există de asemenea o expozitie permanentă a lucrărilor unui mare sculptor tinosian, Giannoulis Halepas.

Piata Turistică a Tinosului
Un itinerar în orasul Tinos este incomplet fără un cutreierat pe strada veche care duce de la port către Biserica Sfintei Fecioare Maria. Aici timpul s-a oprit cu mult în urmă si scenariul ne aminteste de pietele din Constantinopol si Cairo. Numeroasele magazine, mai mici sau mai mari, cu propriile mărfuri întinse pe pavajul din fată sunt pline cu vocile unei multimi colorate si ale unor trecători, care sunt desenati înăuntru si cu greu pot face un pas afară din aceasta poveste. Aici poti găsi orice fel de suvenir tinosian. Icoane mici sau mari, broderii locale, bijuterii , mărgele întinse pe ată, confectii traditionale si orice dorintă care se află în fata ochilor trecătorului care, în multe cazuri este invitat de proprietar să stea si să le privească. Pe măsură ce ne apropiem de Biserica Sfintei Fecioare Maria, chioscurile de lemn exterioare vând mai mult lumânări de ceară de orice mărime, jertfe, daruri si mici sticlute pentru a fi păstrată agheasma, în timp ce mirosurile de tămâie se simt în aer. Acolo sunt suveniruri pentru fiecare gust si buzunar.

Sfânta slujbă a înmormântării lui Hristos (traditia înmormântării)

Dorinta multimilor de credinciosi este formată de înconjurul din Vinerea Mare în orasul Tinos. După mesa1 de seară, cele cinci procesiuni de înmormântare ale bisericilor parohiale, fiecare mergând încet, se întâlnesc la intersectia „Pantanassa”, din fata apei. Fiecare procesiune decorată cu flori, este escortată de enoriasii săi. Mormântul Bisericii Sfintei Fecioare Maria este neornamentat, pentru că diferă si are doar detalii din lemn cioplit. Venind de pe diferite trasee, ei se urcă pe platoul de marmură. După ce cântă „eulogy”, fiecare singura procesiune, însotită de enoriasi, se întoarce la biserica de care apartine. Acolo este o exceptie: procesiunea de prohod a Sfântului Nicolae, se îndreaptă către coasta apropiata a Kalamiei. Acolo, împreuna cu preotul, ei intră în apă si fac o rugăciune pentru bunul trai al semenilor. Această traditie este una recentă, din anii ’80.

Biserica Arhanghelilor

Biserica mitropolitană a Arhanghelilor se află în „Pallada”. Prima mică biserică a fost catolică. În anul 1715, în timpul dominatiei turcesti în Tinos, după o întelegere între Biserica Catolică si Ortodoxă a fost făcut un schimb între această Biserică si Sfântul Nicolae care până atunci a fost ortodoxă. Atunci, Biserica Arhanghelilor a devenit ortodoxă si Sfântul Nicolae catolică.

Această biserică a fost renovată în 1759 după cum arată inscriptia gravată deasupra intrării în biserică. Această renovare a fost îngrijită de Meletie, Arhiepiscopul Tinosului, având contributia ortodocsilor din Tinos. Această biserică este considerată un muzeu de artă post-bizantină, în principal datorită lemnului aurit al stranelor si icoanelor. Conform credintei comune, catapeteasma a fost construită în Constantinopol în secolul al XVIII-lea, urmând două traditii: bizantina si barocă. Este considerată ca una dintre cele mai frumoase catapetesme, având 8 metri lungime. Pentru că este înfrumusetată cu gravări, făcând să arate precum o dantelă fină dând un efect fragil între icoanele înconjurătoare. Aceasta dă un plus de gratie si delicate întregii munci de artă. Variile icoane sunt înrămate de plante si flori, păuni si porumbei, lei si alte animale, plutind în modelul complicat . Tot ce este deasupra, precum si faptul că biserica a adăpostit Icoana Buneivestiri în timpul când Biserica Sfintei Fecioare Maria a fost în constructie, face această biserică deosebită si atrage multi vizitatori.