 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
Triandaros
Este un sat mare, plin de viată, păstrând elemente traditionale, dar de asemenea cu multe case unde locuiesc oameni străini. Are o extraordinară vedere, multe arce si poteci strâmte, în timp ce Biserica Sf. Apostoli are un aspect dominant în inima satului. Presa de ulei de măsline reconstruită si izvorul de apă de la „Lefkes” (datorită copacilor care abundă în zonă) atrag turistii. La intrarea în sat, lângă memorialul pentru război, există bustul lui „Ambrosius Pleanthidis”, episcop de Moschonisia si erou sfânt national, realizat de către sculptorul N. Paraskevas, în timp ce în oras se află bustul eminentului „Grigorie Plianthis”, episcop de Chalkis aproximativ 50 de ani. Satul reprezintă locul de nastere al multor oameni care au contribuit la prosperitatea si renumele insulei. Dar cei mai importanti dintre ei sunt personalităti precum Ioannis Kardamitsis (fost director al liceului, primar al Tinosului si presedintele Sfintei Institutii a Fecioarei Maria P.I.E.T.), precum si Savvas Aperghis (profesor, savant, scriitor si primar al Tinosului). Asociatia satului organizează festivaluri traditionale cum ar fi obisnuitul „sacrificiu al porcului” si grozavul carnaval. Există de asemenea patiserii traditionale, taverne si magazine pentru cafea.
CARNAVALUL Odinioară, în satul Triandaros, în timpul zilelor carnavalului, sătenii au fost cei care au păstrat traditia carnavalului mingiei în viată. Pentru 21 de zile, cât timp tinea carnavalul, locuitorii satului se întorceau acasă seara târziu, veselindu-se prin cântece precum cel ce urmează: O, limbă a mea,te rog începe Să cânti un cântec în cinstea Prietenilor nostri de aici, Pentru a veseli mica noastră companie. Apoi continuă cu versuri sarcastice si de dragoste. Între timp ei dansau spontan dansuri voioase, urmând ritmurile ce erau cântate. Astăzi încercările sunt făcute de către oamenii din Triandaros si de către asociatia satului, pentru renasterea acestei traditii originale. |
Berdemiaros
Este un cătun micut pitoresc, micul frate al lui Triandaros, construit pe o pantă montană, cu alei ce o urcă. După o perioadă de depopulare, casele lui au fost în special locuite de către europeni care au păstrat stilul traditional nealterat si la cele pe care le-au construit da rsi la cele pe care le-au restaurat.
Dyo Horia
(Două sate) Acest sat, cu o vedere panoramică a Mării Egee si a insulelor învecinate, are numeroase surse de apă si spatii verzi, precum si un climat sănătos. În conformitate cu traditia, cele 5 surse naturale au fost închinate zeitei corespunzătoare Nimfis a satului. Numele provine de la cele două sate care există în zonă si care mai înainte erau separate de un râu. Mai târziu, datorită reconstructiei, aceste două sate au fost unite. Piata centrală unde se găsesc platani, este una dintre cele mai frumoase din insulă, cu un platan secular în apropierea sursei de apă. Aici asociatia satului „Glisterni” organizează sărbătorile mielului fript cu muzică si dansuri, în timpul sărbătorilor pascale. Cele două biserici sunt pozitionate la cele două capete ale satului, numite Biserica Sf. Ioan si Biserica Adormirii Maicii Domnului. Ruta traditională care leagă satul de cele aflate în apropiere „Arnados” si „Triandaros”, trece prin el. În timpul verii, o cafeterie si o tavernă sunt deschise, având mâncăruri delicioase si o priveliste splendidă. De aici poti ajunge la plajele „ Lychnaftia” si „Fero Horio”.
Arnados
Este situat la Est de Mănăstirea Kehrovouni si este unul dintre cele mai vechi sate dar, de asemenea, unul dintre satele situate la cea mai ridicată altitudine. Impresionanta arhitectură traditională îl face demn de vizitat. Acolo poti găsi poduri si arcade medievale, pavimente din piatră, fântâna istorică din 1823 aflată în piata de sus, dar de asemenea vederea către Marea Egee si Insula Mykonos. Planul satului arată o similitudine extraordinară cu aceea a adiacentei Mănăstiri Kehrovouni si aceasta nu este surprinzător. Are 2 biserici mari, numite Adormirea Maicii Domnului în interiorul satului si Sfintii Voievozi pe drumul către Dyo Horia. „Panaidaki” (mica Biserică a Maicii Domnului) este un alt monument interesant ascuns într-o arcadă unde, spune legenda, a functionat o scoală secretă.Satul are două muzee: Muzeul Bisericii, fondat în 1987, cu piese eclesiastice ale bisericilor din jur si cărti si unul de agricultură cu aplicatii domestice si unelte vechi. Asociatia activă a satului publică ziarul „Ambasadorul nostru”. Acolo există câteva cafeterii si taverne.
Moundados
Este situat pe coasta Muntelui Kehrovouni. Este încă un sat ce are multe arce, case albe, apropiate una de cealaltă, drumuri pavate cu dale de marmură si multe drumuri. În centrul satului există un pod de piatră peste cursul unui pârâu care are apă în timpul lunilor de iarnă, datorită căruia satul este verde. Există aici un obicei traditional. Măreata Biserică a Sf. Ioan, „cathedra” satului, are soleea si catapeteasma din marmură, mestesugit lucrată, si sfinte icoane, în timp ce în sat există peste tot biserici vechi. Locuitorii si activa asociatie oferă ospitalitatea lor în timpul a două sărbători bisericesti: a Sf. Ioan si a Sf. Voievozi la Gyrla. Până la începutul anilor 1800, satul a avut o traditie în activitătile comerciale, pescuit si navigatie (sluga lui Miaoulis, căpitanul Sigalas provine de aici). Una dintre cele mai bune prese de ulei de măsline a Tinosului este localizată aici până în anii ’60. Satul este locul de nastere al fratilor Lambaki, precum si al lui Ioan Platis si al arheologului Lila Maragou.
IOAN PLATIS (Sculptor în lemn) S-a născut în 1838 în Moundados si, la o vârstă mică, s-a mutat cu părintii la Atena si a locuit în casa lui Alexandru Rangavis. Poetul a realizat că băiatul are talent în scurt timp, si i-a atentionat pe părinti, îndemnându-i să-l lase să participe la lectii, la Scoala de Arte Fine. Într-adevăr, la vârsta de 13 ani tânărul Platis a început să ia lectii la pictură, gravură în cupru si sculptură în lemn de la profesorul călugăr Agathonicus Triandafilou. A fost coleg al renumitilor pictori Lytras si Ghizis, precum si al altor personalităti din lumea artei, devenind o figură proeminentă datorită creatiilor sale artistice. Biserica Adormirii Maicii Domnului detine câteva din lucrările sale, cea mai importantă fiind cea a Sfintei Treimi (24,5 x 29,5 cm.) în care sunt configurate 57 de religii, precum si „Fecioara Maria din Kikkos”, în timp ce o altă piesă foarte importantă este „Axion Estin”1 care se găseste la Muntele Athos. Platis a participat la numeroase expozitii si a fost aclamat pe o scară largă. A predat arta la Universitatea Populară a „Prietenilor Societătii Poporului” pentru multi ani, fără a fi plătit. În timpul ultimilor 30 de ani din viată si-a pierdut vederea si de aceea nu există nici o piesă din acea perioadă. A murit în 1928, la vârsta de 90 de ani. FRAȚII „LAMBAKI” Cei trei frati Lambaki provin din Moundados. Primul, Ioan (1851-1916), a fost fotograful oficial al Jocurilor Olimpice din 1896, precum si al Familiei Regale. Al doilea, Gheorghe (1854-1914), a studiat Arheologie Crestină si a fost unul dintre membrii fondatori ai „Societătii de Arheologie Crestină”. Salvarea si protejarea lucrărilor la Mănăstirea Dafni reprezintă meritul său, în timp ce el a fost si profesor coordonator la catedra de Arheologie Crestină la Universitatea din Atena. Al treilea, Emanuel (1859-1909), pictor, a studiat la Scoala de Arte Fine si a continuat la Academia din Munchen cu Nicholas Ghizis ca profesor si a obtinut o bursă prin Fundatia Panelenă a Sfintei Fecioare Maria (P.I.E.T.). Multe dintre lucrările sale au fost premiate în cadrul unor expozitii de pictură si în 1905 el a înfiintat o scoală privată de pictură. Din 1903 până în 1909, anul mortii sale, a fost profesor la scoala de Arte Fine. |
Karya Satul, fiind construit pe o coastă care este înverzită, se distinge din apropierea lui Xomburgo. Are o vedere asupra terasamentului muntelui Kehrovouni cu bisericute, porumbare si mănăstirea tronând din vârf, dar de asemenea asupra orasului port si albastrului Mării Egee. Este, indubitabil, unul dintre cele mai vechi sate, precum ne-o spune si numele: „Karya”, vine de la oamenii numiti „kares” (se spune, de asemenea, că a fost numit după pomul nuc „karidia” care este prezent din abundentă în zonă). A fost un sat de vârf si în perioada venetiană dar si după aceea. Ar trebui mentionat faptul că acesta a fost locul unde prima lăptărie din insulă s-a înfiintat.
O scoală pentru fete, cu liceu si mai apoi o altă scoală au fost în functiune aici. Astăzi, câteva vile vechi dar si încă trei biserici parohiale ( Sf. Elefterie, Sf. Dimitrie si Adormirea Maicii Domnului) poartă pecetea strălucirii de altădată. Casele construite mai recent, în conformitate cu standardele traditionale, frumoasele grădini, aleile pavate cu bolovani, fântânile cu apă potabilă si frumoasa piată rotundă, introduc în vizitator o dorintă de a descoperi fumusetile satului. Parcul satului, singurul din insulă care se află sub protectia autoritătilor, este marca măiestriei dimpreună cu biserica aflată aici, din perioada post-bizantină, Adormirea Maicii Domnului si Memorialul Războiului, o frumoasă lucrare de artă realizată de Evriviadis Lampaditis.
Acesta este locul de nastere a unor importanti oameni ai Tinosului: Hatzigeorgakis Siotis, un important binefăcător al Bisericii, „Ioan Siotis, fiul lui Antonie”, care a fost ministrul educatiei între 1922-1923 si prima femeie sculptor din Ciclade, Irene Hariati. Aici poate fi vizitat un important muzeu folk, care se află găzduit într-o veche scoală primară si care a devenit proprietatea asociatiei culturale a satului. Un atelier de marmură functionează, precum si unul de tâmplărie, o tavernă pe lângă trecătoarea ce se află la umbra copacilor. Asociatia culturală activă publică ziarul „Vocea Kariei”, organizând tot felul de festivaluri si activităti similare, care continuă să caracterizeze evenimentele culturale si traditionale ale satului istoric si ale Tinosului în general.
FETIVALURILE DE VARĂ DIN KARYA În 1996, asociatia Karyei, după un progres creativ de 50 de ani, a început să organizeze festivaluri în piata satului. Acele festivaluri continuă până astăzi si sunt considerate o comoară culturală pentru insulă, din moment ce la ele participă sute de prieteni ai asociatiei. Istorie, cultură, limba, traditie si religie, sunt temele acestor festivaluri, în timp ce colaborarea cu savantii care locuiesc în afara Tinosului contribuie la succesul lor. Titluri precum „Studiul Limbii Grecesti si dialectele locale în Tinos”, „Istoria lui Xomburgo”, „Contributia clerului în progresul Bisericii Ortodoxe”, „Noi poeti tinosieni”, „Presa tinosiană si istoricul ei”, „Corăbiile ultimului secol”, sunt doar câteva dintre acelea care au fost deja prezentate. La sfârsitul fiecărui festival, locuitorii ospitalieri ai Karyei oferă bomboane lucrate manual si raki oaspetilor. |
Tripotamos – Sperados Tripotamos
este primul sat pe care turistul îl întâlneste când călătoreste către interiorul insulei, pe căile către Muntele Xomburgo, construit de-a lungul a trei râuri, de unde de altfel, si-a luat si numele (Tripotamos = trei râuri). Este unul dintre cele mai vechi sate cu arce, poteci, arcade, alei pavate dimpreună cu locuinte vechi dar si noi. Biserica parohială a Sfintei Fecioarei Maria se distinge clar iar în ziua hramului, locuitorii, păstrând vie traditia, organizează sărbători în casele lor, invitând toti oaspetii si păstorii. Aici, datina „Nasterea lui Hristos” (Kavos) este sărbătorită în timpul Crăciunului, urmând traditiile Noului An care sunt medievale. În apropiere se găseste lăptăria insulei, precum si câteva ateliere de olărit dar si cofetării. „
Sperados”, cătunul aflat în apropiere apartine de Tripotamos. Casele delicate dau un aspect pitoresc, în timp ce o potecă îl leagă cu Tripotamos. În mijlocul lui se află o scoală veche primară.
Aceste două cătune sunt locurile de nastere ale multor profesori, precum si membri ai Academiei Grecesti: „Markos Siotos”, artisti ai artelor plastice precum G. Paraskevas (zugrav de icoane si profesor), Fr. Desypris (zugrav de icoane), D. Desypris (pictor), iar de curând filosoful Cornelius Castoriadis a trăit aici.
AGAPA FRĂTEASCĂ DIN TRIPOTAMOS (KAVOS) Este o datină din perioada Crăciunului care are loc anual, pe 25 Decembrie, în Tripotamos. O familie, condusă de un „kavos” (din italienescul „capo”=sef), ca lider al ei, se îngrijeste de cele necesare si de obligatiile referitoare la biserica parohială înfrumusetând sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria. În amiaza zilei de Crăciun, kavosul pregăteste o agapă somptuoasă (incluzând ciorbă, carne fiartă, ceapă înăbusită, friptură si fructe) ca fiind o cale în exprimarea dragostei si frătietătii. La agapă participă numai bărbatii din sat si preotul. După masă, câtiva dintre bărbati, împreună cu preotul, aduc icoana Nasterii Mântuitorului în casa unde se vor muta îndatoririle gazdei din anul trecut, cântând imne specifice acestei perioade. Ei asează icoana pe o masă din apropierea preotului, care împarte pâinea sfintită în timp ce fiecare tine lumânări aprinse. După ce sefia (conducerea) este mutată, se oferă dulciuri, se împart dorinte si icoana este înapoiată la biserică. În ziua următoare toti copiii familiilor în care au avut loc găzduirile agapelor precedente se adună si mănâncă ceea ce a rămas din ziua anterioară. Obligatiile vechiului „kavos” se sfârsesc odată cu această masă de Crăciun, separat de a sa datorie de a aprinde candela în fata Icoanei, până la sfârtitul anului. Această cutumă există din vechi timpuri si se pare că va continua pentru multi ani, dovadă fiind catalogul cu viitorii organizatori care a atins anul 2025. SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI TRIFON (01 Februarie) Pe 1 Februarie, ziua de prăznuire a Sf. Trifon, după prima deschidere a butoaielor de vin din acea recoltă, de ziua Sf. Mina (11 Noiembrie), are loc o competitie de vin, ca o datină relativ recentă. Această zi, la biserica omonimă din apropierea satului Tripotamos,după Sf. si Dumnezeiasca Liturghie, un adevărat festival are loc, organizat de către sătenii care se îngrijesc de competitia de vin. Din acest motiv, fiecare producător de vin aduce propriul vin nou. Un fel de comitet (juriu) este organizat din oamenii care participă, si fiecare oferă vin oaspetilor pentru a gusta. Juriul alege cel mai bun vin si fiecare îl felicită pe producător. O sărbătoare traditională îi urmează. |
Ktikados
Este un sat traditional cu o vedere către litoralul „Kionia”, cu locuinte mari, încăpătoare, având praguri decorative, pavate cu plăci de marmură, alei si poduri. La intrare în sat există o frumoasă biserică catolică cu hramul „Sfânta Cruce”, distinctivă prin clopotnită, care datează din secolul al XVII-lea. Mai departe se află Biserica Întâmpinarea Domnului, numită de asemenea Megalomata (văzută mare), cu o unică intrare din marmură (Biserică Ortodoxă). Fântâna de marmură completează imaginea unui sat pitoresc. O tavernă si o cofetărie traditională se află aici.
O DATINĂ A IUBIRII ÎN KTIKADOS În fiecare an, în Lunea Pastilor, după Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie săvârsită în biserica satului, închinată Întâmpinării Domnului, în jurul satului are loc o procesiune cu Icoana Învierii. La 12:00, clopotul care sună îi cheamă împreună pe săteni si pe vizitatori să participe la masa comună, numită „Datina Iubirii”. Agapa are loc într-o cameră aflată la subsolul bisericii, cu o capacitate de 300 de locuri. Stau împreună unul lângă celălalt si mănâncă ciorbă de vită, friptură si o varietate de aperitive, după cum impune datina. Imensa masă este pregătită de către femeile din sat. După ce termină de mâncat, toti încep sa cânte si după aceea părintele tine o cuvântare. În continuare are loc un parastas pentru fiecare preot al satului care a slujit în biserica aceasta, precum si un tedeum spre binecuvântarea credinciosilor. După ce slujba ia sfârsit, tava pentru colectă (strângere de fonduri) a bisericii este scoasă afară pentru ca oamenii să contribuie la dăinuirea acestei „Datini a Iubirii”. |
Hatzirados
Este un sat pitoresc ce are o extraordinară panoramă, cărări pavate cu dale de piatră, case albe si grădini pline cu flori. Este emblematic pentru Catedrala Sfânta Treime care datează din 1850, în timp ce în apropierea pietei se află a doua biserică parohială, Sfânta Treime (care datează dinaintea celei de mai sus), care a fost redenumită „Schimbarea la Fată a Domnului”. La intrarea în sat există o tavernă-cofetărie.
Kambos
Este situat în centrul insulei, în valea fertilă a părtii rurale a Tinosului. Biserica Ortodoxă Sf. Ecaterina reprezintă o rămăsită a scurtei dominatii rusesti în insulă, cu o catapeteasmă sculptată remarcabil. A fost construită în 1771 în cinstea Împărătesei Ecaterina cea Mare a Rusiei, sub coordonarea lui G. Dorizas si din initiativa sefului flotei rusesti, fiind finantată de Amiralul Orlof. A doua biserică, Sfânta Treime (Catolică), se distinge prin frumusetea grădinii din fată, pavată cu pietricele. Sora Pelaghia (mai târziu devenită Sf. Pelaghia), căreia i s-a revelat Icoana Sfintei Fecioare Maria, s-a născut aici.La periferia satului, se află o scoală primară veche, concesionată de către orăselul Xomburgo pentru a fi organizată ca muzeu al pictorului contemporan Costas Tsoklis. Este singurul muzeu dedicat acestui artist modern si constituie o atractie pentru vizitatorii satului si ai Tinosului în general. Ultima moară de vânt care a functionat pe insulă, s-a găsit lângă satul Kambos, si este considerată cea mai bine conservată moară de vânt de pe insulă. Fântâna traditională a satului cu un spălător de marmură, sunt păstrate până astăzi. Aici brutăria produce biscuiti gustosi, alături de care se află si o cofetărie.
SĂRBĂTOAREA MIERII Pe 15 Septembrie, în satul „Kampos” se sărbătoreste productia de miere. Fiecare apicultor aduce mostre din noua productie de miere si oferă celor prezenti pentru a celebra această „dulce datină”. Unei tratatii cu miere – împreună cu gustarea unui „arak”1- împreună cu anumite produse făcute pe bază de miere, mâncare bogată si naturală, i se adaugă suplimentul necesar pentru o celebrare ca aceasta: viori si dansuri pe melodii traditionale, „Syrtos” si „Ballos”. |
Tarambados
Este construit în jurul anului 1700 cu multe poduri si arce unice, frumoase si cu Biserica Sf. Voievozi, care domină peisajul satului. Sora, care a avut vedenia Sfintei Fecioare Maria din Vrissi, a cărei icoană se află în biserică, obisnuia să stea aici. Împrejurimile sunt foarte captivante pentru că satul este plasat în mica vale unde se găseste unicul ciorchine de porumbare . Aceste porumbare diferă de restul prin mărimea, frumusetea si înfătisarea artistică a lor. După o initiativă a Asociatiei „Prietenii Verdelui”, multe dintre acestea au fost reparate.
SFÂNTA FECIOARĂ MARIA DIN VRISSI Sfânta Fecioară Maria din Vrissi este cel mai mare centru de pelerinaj catolic din insulă. Biserica si clădirile sale componente sunt construite pe aceeasi parte cu drumul către „Exo Meri” al Tinosului , în apropierea drumurilor laterale din Sf. Marina, conducând către mare. Este construită (biserica) într-o pajiste verde, de-a lungul unor măslini, plopi, chiparosi si eucalipti. Acolo se găseste o sursă naturală de apă, care este posibil să fi dat numele satului „Vrissi” (robinet). Altii cred că numele „Vrissi” vine de la cuvântul „Vresi”, o versiune a cuvântului „Evresi” (găsire), în dialectul local. Icoana Sfintei Fecioare Maria din Vrissi (reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul în brate) a fost descoperită la începutul secolului al XVI-lea, dar icoana datează din timpul secolului al XV-lea. O soră de ordin franciscan, care a trăit în Tarambados, a avut o vedenie cu Sfânta Fecioară Maria care i-a arătat locul în care ar trebui să meargă pentru a găsi această icoană. După câteva vedenii, sora a convins pe localnici să caute si, într-un final, icoana a fost găsită sub o movilă de stuf, conform cu locul dezvăluit de Sfânta Fecioară. A fost mutată la biserica din Tarambados , dar, desi se hotărâseră să o lase acolo, icoana s-a întors la locul unde a fost initial. În final a fost construită o mică biserică acolo, închinată Sfintei Fecioare Maria din Vrissi. Astăzi icoana este păstrată în Biserica din Tarambados si în ajunul sărbătorii (14 August) este adusă la Vrissi. Acolo are loc o impresionantă sărbătoare , întrunindu-se preotii catolici si credinciosii din insulă dar nu numai. A doua mare sărbătoare are loc în Vrissi în a doua duminică din luna Mai. Mica biserică a fost odată reconstruită, ca o versiune mai extinsă, pentru a putea veni în întâmpinarea nevoilor multimilor de credinciosi. Conform unei traditii populare, icoana a trecut prin câteva momente de cumpănă. După ce a fost dusă la Constantinopol pentru a tămădui un bolnav, acesta a trimis la Tinos înapoi o copie identică în locul icoanei respective, după ce el a fost vindecat. Numai după moartea sa această greseală a fost descoperită si icoana originală s-a întors. Astăzi copia este păstrată tot în Vrissi. |
Smardakito
Acest sat a fost conservat mai mult decât oricare altul, păstrându-se trăsăturile arhitecturale traditionale. Cu o vedere către valea Komi si Xomburgo, este totul verde datorită abundentei de apă din zonă. La piata din sat există Biserica Sf. Antonie cu o înaltă clopotnită, iar pe partea opusă se află o frumoasă fântână cu apă rece de băut care potoleste setea vizitatorilor. Asociatia culturală locală a creat un muzeu popular unde este expusă mobilă veche, broderie, ustensile casnice si unelte folosite în agricultură, datând dinainte de secolul al XVI-lea.
Kardiani
Primul sat cu care ne întâlnim de-a lungul părtii sud-vestice a insulei (Exo Meri) este Kardiani. Acest sat special are o unică si privilegiată pozitie, cu ale sale surse de apă, precum si cu a sa arheologie. Este construit ca un teatru în aer liber si „se catără” pe coasta muntelui Patèles”, cu o vedere la Marea Egee si insulele sale. Satul este verde datorită numeroaselor surse de apă. Fântânile cu apă potabilă se găsesc în tot locul, chiar si în interiorul caselor. Mai mult, suprafata cuprinde unul dintre cele mai vechi situri arheologice, dovedind că viata a existat pe insulă încă de pe când dovedesc acestea. Descoperirea mormintelor din zonă si existenta platoului „Valea războiului” sunt dovezi care întăresc ipotezele. Satul este locuit de către ortodocsi care au Biserica Sf. Treime, dar este si o oarecare prezentă catolică, existând două biserici ale lor: Adormirea Maicii Domnului, numită „Santissimo” de către localnici, si Nasterea Maicii Domnului, numită „Kiura”. Atentie la pitorescul arcelor si la dalele care pavează cărările. Chiar si casele au o arhitectură deosebită, fiind o dovadă de temperament artistic al sătenilor, decorând satul si invitând vizitatorul să îl exploreze. Aici există două asociatii culturale, „Sf. Treime” si „Frătia Populară din Kardiani”. Cercetătorul istoric Stefanos Delatolas s-a născut aici. Există, de asemenea, o cafenea traditională, o băcănie si o tavernă. În final, cine vrea să împreuneze cutreieratul cu înotul, poate alege între trei plaje oferite, golfuletul „Giannaki” care are si taverne, „Kalyvia” si „Sf. Petru” cu o bisericută omonimă.
Ysternia
Este unul dintre cele mai mari sate din Tinos, cătărat pe panta unui munte numit „Meroviglio”, cu o priveliste fantastică spre Syros, un adevărat balcon către Marea Egee. Este localizat în partea sud-vestică a insulei si îsi trage numele de la acest lucru, partea de nord a Ysterniei însemnând extrem. Datorită pozitiei sale, aproape de carierele de marmură, satul este din abundentă îmbrăcat cu această piatră. În case, pragurile, curtile, fântânile, busturile si statuile care au fost sculptate de către sculptori locali, căile, chiar si pământul, oriunde imaginatia fiecărui constructor poate merge, culoarea albă este prezentă. Piata „N. Glini”, cu bustul binefăcătorului satului, atrage vizitatorii, invitându-i să se odihnească la umbra bătrânului platan si să se împrospăteze bând din fântână. Biserica bizantină „Sf. Parascheva”, aflată în centrul satului, este îmbrăcată în marmură si pe dinăuntru si pe dinafară. Satul este un adevărat leagăn de artă si valoare, multi artisti contribuind la înfrumusetarea lui, după cum se întâmplă în multe alte sate. Este locul de nastere al multor sculptori de seamă, precum Antonie Sohos, L. Lameras, G. Kyrarinis, I. Fr. Malakates si fratii Fytali. În sat există un muzeu unde piesele artistilor satului se află expuse. Asociatia culturală a satului, prin publicarea ziarului „Ta Ysterniotika” (vesti din Ysternia) încă din 1983 si prin evenimentele pe care le organizează, contribuie la luminarea culturii si traditiei locale. Satul are câteva cafenele, o băcănie, o tavernă, camere de închiriat, precum si lucrări sculptate în marmură. Există si un drum care conduce către golfuletul si plaja „Skinaki”, unde se află aproape camerele de închiriat si taverne cu mâncare marină. În partea nordică a insulei, se observă un peisaj impresionant ce contine rămăsitele unei multimi de mori de vânt care stă mărturie a unui trecut glorios. Au fost trecute pe „lista monumentelor” de către statul grec. În apropierea acestei zone se află Biserica Redescoperirii. A fost construită acolo după regăsirea Icoanei Buneivestiri, atunci când a fost furată.
GHEORGHE VITALIS S-a născut în Ysternia în 1840 având drept tată arhitect pe care nu l-a urmat profesional. A studiat sculptura la Scoala de Arte a Universitătii Tehnice din Atena si după 7 ani a absolvit primul. A continuat la Academia de Arte din Munchen, unde a iesit mult în evidentă si i-a fost oferit aici un post de profesor. El a preferat să se întoarcă în Grecia si în special în Syros, unde a înfiintat un atelier de sculptură în marmură, realizând multe sculpturi remarcabile care împodobesc orasul „Hermoupolis”, catapeteasma Bisericii Sf. Nicolae, etc. Mai mult, a decorat palatul regal si vilele Atenei, în timp ce Harilaos Trikoupis, apreciind munca sa, a continuat să-i ceară părerea cu privire la piesele de artă prin care voia să înfrumuseteze capitala. Printre creatiile sale se află o statuie a politicianului englez Gladstone, un sustinător al cauzei grecesti, pozitionată în curtea Universitătii din Atena. LAZARUS SOHOS Lazarus Sohos s-a născut în Ysternia, în anul 1862. La vârsta de 14 ani a studiat la Scoala de Arte din Atena. La sfârsitul studiilor, în 1881, a plecat la Paris printr-o bursă a Sfintei Fundatii a Buneivestiri din Tinos. A studiat la Academia Franceză pentru Arte Fine, unde s-a făcut cunoscut. În timp ce era la Paris a fondat un atelier de sculptură în marmură unde se întâlneau cei mai mari artisti ai Europei din acele vremuri. Piesele pe care le-a conturat si creat sunt inspirate din istoria Greciei si din natură. Se pare că a fost influentat de arta lui Roden si s-a distins prin romantismul său. Este unul dintre cei mai apreciati artisti, fiind premiat de peste 17 ori. În 1905, împreună cu Lazarus Fytalis s început reconstructia monumentului „Leul din Haironia”, în timp ce supraveghe si lucrările de reconstructie a sitului arheologic de la Olympia Veche. În 1908 i s-a acordat titlul de profesor la Înalta Scoală de Arte din Atena si acolo, trei ani mai târziu, a decedat la vârsta de 49 de ani. ANTONIE SOHOS S-a născut în Ysternia în 1888 si a murit în Atena în 1975. Provenind dintr-o familie cu o mostenire artistică arta marmurei, a studiat la Înalta Scoală de Arte din Atena unde a obtinut diploma si după a urmat Scoala de Arte Fine din Paris printr-o bursă scolară. A luat parte la competitii si deseori era premiat. Din 1926 până în 1953 a predat sculptura la Înalta Scoală de Arte din Atena. În timpul ultimilor ani din viata lui s-a ocupat de sculptura în lemn. O cameră în grădina Bisericii Buneivestiri din Tinos este dedicată lui Antonie Sohos, unde sunt expuse piese de-ale sale. Munca sa înfrumusetează multe locuri din Grecia si din străinătate. LAZARUS LAMERAS Provenind dintr-o familie cu traditie în sculptură, Lazarus Lameras s-a născut în Ysternia în 1918. A fost influentat de Tinos si de către marele G. Halepas, studiind la Înalta Scoală de Arte din Atena si mai apoi Paris, unde i-a crescut faima si s-a făcut cunoscut. Este primul sculptor ce a prezentat lucrări abstracte de sculptură în Grecia, în timp ce a proiectat si monumente, busturi, memoriale de război si multe altele, precum si cea mai mare statuie de bronz din Grecia , cu o înăltime de 5,5 metri („Sentinel” în Kalpaki). FRATII MALAKATE Fratii Iacob si Francisco Malakate provin tot din Ysternia. Au fost sculptori de vârf. În Atena au înfiintat primul atelier de sculptură unde marii artisti au fost scosi la lumină. Primul a creat toate marile piese ornamentale cu care arhitectii bavarieni l-au însărcinat, fiindu-i acordată „Crucea de Argint a Mântuitorului”. Al doilea frate a fost un mare sculptor de statui.. FRATII FYTALI (Gheorghe, Marcu, Lazăr, Ion si Haralambie) S-au născut în Ysternia după 1820 dintr-un tată sculptor de la care au mostenit trăsătura artistică. Au întemeiat un atelier în Atena, care a reprezentat un leagăn artistic între anii 1840-1878. Toti fratii s-au distins în domeniul artelor, completându-se unul pe celălalt. Multe dintre operele lor se află în primul cimitir al Atenei, în timp ce opera „Iisus tinând lampa” este făcut în întregime de Gheorghe (Fytalis). |
Giados
Este un mic sat, pitoresc, având o structură ca o piramidă si un peisaj frumos. Este asezat pe coama muntelui „Kehrovouni”, iar Biserica Sf. Ana este construită la cea mai înaltă atitudine. De sărbătoarea Sf. Ana, în vară, micul sat atrage multimi de oameni pentru renumita sărbătoare si ospitalitatea locului. În valea verde există o fântână traditională (un izvor cu spălător) si apă curgătoare.
Kehros
Este încă un sat mic ce are case deosebite si o biserică închinată Maicii Domnului (Myrtiotissa), dimpreună cu turnul-clopotnită care tronează peste acest sat. Locuitorii săi erau foarte renumiti pentru arta călăritului precum si pentru arta pregătirilor bomboanelor în care au excelat când au demonstrat aceasta în Atena si în alte locuri ale Greciei.
Mesi (Mijloc)
Este asezat în mijlocul unei retele de drumuri (de unde provine si numele), de vreme ce granita dintre Mesi si Pentostrato se află la 5 minute de intersectia drumurilor principale care conduc spre fiecare directie din insulă. Este un sat ce are câteva arce si o piată frumoasă în mijloc, precum si remarcabila Biserică a Sf. Voievozi care se află la intrare. Pe aici se poate ajunge la Mănăstirea Sf. Francesco ce găzduieste muzeul uneltelor folosite în agricultură, dar de asemenea si la taverne, o cofetărie si o brutărie. Trebuie de altfel mentionată si asociatia satului.
Steni
Este un sat central, situat la înăltimea subalpină „Tsiknias”. Locuitorii, împreună ortodocsi si catolici, locuiesc în pace, si au făcut-o si de-a lungul timpului. Biserica Ortodoxă Sf. Antonie din cartierul „Kamari”, este veche, având catapeteasma lucrată fin în lemn, un amvon si o strană arhierească la fel de fin lucrate. În partea de jos a satului, Biserica Catolică „Sf. Nicolae” este frumoasă si de curând renovată. Satul are o multime 2 băcănii, o măcelărie, un magazin electric si un atelier de reparatii auto. Taverne, cafeterii si cafenele întâlnesc aici cererile vizitatorilor. În timpul verii muzeul traditional este deschis. A fost întemeiat în anul 2000, în colaborare cu două asociatii ale satului, numite „Tsiknias” si „Sf. Antonie”. Obiectele expuse sunt cele mai multe vechi (mai mult de două secole, de uz casnic, multe dintre ele fiind originale si de un interes deosebit. Aceste 2 asociatii dovedesc o activitate remarcabilă pe plan cultural. Satul are o frumoasă traditie în atletism, fiind locul de nastere al multor atleti care s-au afirmat la nivel înalt (Fr. Alvertis).
Potamia
Este localizat în apropierea satului Steni, cu vedere la Mykonos si marea dinspre Tsiknias, înconjurat de văi verzi, cu ape curgătoare care altădată erau folosite la morile de apă din zonă. Satul are case traditionale construite aproape una de cealaltă. În centrul satului se află Biserica „Maica Domnului din Carmillo”. Aici locuiesc doar câtiva fermieri dar functionează si o asociatie care pe durata verii organizează evenimente deosebite. De aici se pot vizita frumoasele plaje „Santa Margarita” si „Faneromeni”
Myrsini
Pe drumul de la Steni către Livada ne întâlnim cu Myrsini, un sat într-adevăr traditional. Biserica Buneivestiri are planul treflat, este somptuoasă si are planul arhitectural bine organizat. Aici se află două taverne, o băcănie precum si un centru de limba engleză. Oricine doreste să se catăre pe Tsiknias, cel mai înalt vârf al Tinosului, îsi poate începe escaladarea de aici.
Falatados
Este al doilea sat ca mărime după Pyrgos, datând din 1400 d. Hr. Satul are un stil traditional, cu alei înguste si pavate, cu multe arce. Locuitorii, în cooperare cu asociatia lor care progresează, organizează multe evenimente culturale dar si cu continut religios. Biserica impresionantă „Sf. Treime”, cu o cupolă masivă, dă frumusete satului. Aici se află o casă pe post de băcănie, cafeterii si taverne cu mâncăruri traditionale. Există de asemenea un loc dedicat artelor plastice care operează cu expozitii moderne dar si vechi, numit „casa expozitiilor”. O altă trăsătură importantă este centrul de expozitie, găzduit într-o scoală primară, cu picturi ale artistilor clasici. În luna Septembrie, se organizează celebrul festival al „raki” (băutură foarte tare) care are loc în curtea scolii. Există de altfel expuse multe zdrobitoare vechi de struguri si cazane de raki la fel de vechi care sunt bine păstrate si care sunt încă folosite.
„RAKIZIO” (Fabricarea raki-ului) Rakizio apartine camerelor auxiliare ale caselor tinosiene traditionale, unde fermierii fabrică raki-ul lor (din indianul „orak”), traditionala băutură tare a Tinosului. După ce via este culeasă, iar strugurii zdrobiti în presă, se iau resturile ciorchinilor si se pun într-un cazan de cupru cu o capacitate între 40-120 kg, pe care este pus un capac si se strânge, capac ce se continuă la partea superioară printr-un con cu o conductă.1 Acest cazan cu capac si conductă este asezat într-un loc unde se face focul pentru ca să se producă procesul de distilare (după ce a fost obtinută o autorizatie de la autoritătile competente). Conducta se continuă printr-un butoi plin cu apă si iese afară din acest prin partea opusă. În timpul fierberii, aburul produs în cazan merge prin teavă, care este rece datorită apei din butoi, si acolo are loc lichefierea, picurând la capăt într-un recipient. Primul raki este atât de tare, încât în trecut era folosit ca si etanol. După o vreme următorul raki se foloseste ca băutură. În satul Falatados, „rakizio” a fost declarată ca zi a celebrării. În fiecare an, pe 8 Septembrie, oameni din toată insula se întâlnesc în curtea vechii scoli primare. După ce rakiul este produs, oamenii care participă beau împreună, în timp ce femeile împart mâncare. Urmează dansul si cântecul cu vioare si lăute. |
Koumaros
Este un sat micut traditional în Tinos, construit pe versantul muntelui Fourka, la umbra impozantei pietre din Xomburgo. Priveste valea de sus precum o fac multe sate din Tinos. O cărare veche leagă satul de fostul castel din Xomburgo. Există o cafenea care are în functiune un sistem elvetian si fiecare se poate servi. În apropiere se află si o veche mănăstire abandonată, a ursulinelor, si capela Sf. Angela, întemeietoarea frătietătii.
Volax
Satul este asezat într-un peisaj unic, nu doar pentru insulă, dar de asemenea pentru întreaga lume. Casele albe cu grădini de flori se găsesc de-a lungul blocurilor de granit, oferind un spectacol remarcabil. Singurul atelier de cosuri al insulei se află aici, iar bătrânii mesteri, mândri de arta lor, îsi arată cosurile si arta lor împletită, vizitatorilor. Un mic teatru, utilizat în timpul verii, dă o notă specială, cu un muzeu popular inclus.
FENOMENUL PEISAJULUI ÎN VOLAX Una dintre privelistile neobisnuite ale Tinosului este peisajul satului Volax. Vizitatorul vine în contact cu un fenomen remarcabil: pietre imense, rotunde, pot fi văzute presărate pe un vast teritoriu. Formatiunile de pietre mici sau mari care au dat numele acestui pitoresc sat presărat printre ele, provocând interesul si curiozitatea spectatorului să încerce explicarea motivului pentru care au fost create si au luat această formă. Specialistii sustin că aici a existat granit. Dar de vreme ce timpul a trecut iar coroziunile si uzura si-au făcut loc, unele piese au fost separate de altele. Prezenta lor într-o formă circulară tine de factori externi, precum umiditatea, schimbarea de temperatură si vântul. Pe de altă parte, miturile atribuie fenomenul meteoritilor, luptelor Titan, sau simplu mării care a acoperit această zonă în trecut. Indiferent de acceptie, scenariul este splendid si impresionează orice vizitator. |
Xynara
Pe coama lui Xomburgo există un sat construit printre conifere si palmieri, cu vechi case si două biserici catolice la margini, Sfânta Fecioară Maria Rodario, resedinta arhiepiscopului catolic, si Biserica Sf. Apostoli Petru si Pavel. În timpul Epocii Medievale acest sat a fost centrul insulei în ceea ce priveste activitătile comerciale. La intrare se află o mare clădire ce reprezintă sediul central al arhiepiscopului catolic al Tinosului. Este denumit „Palatul Episcopului”, având în componentă o cameră de studiu pentru elevi, care astăzi găzduieste Arhivele Bisericii Catolice. Aici poti găsi arhivele parohiilor catolice (despre care se zice că sunt cele mai vechi în Tinos) si un muzeu cu anumite obiecte eclesiastice, unde se află expuse obiecte din 23 de parohii din Tinos si alte insule cicladice.
ARHIVA ARHIEPISCOPULUI CATOLIC DIN TINOS Arhiva este găzduită în sediul Arhiepiscopiei Catolice a Tinosului, în satul Xynara. Este, în principiu, bisericească, dar se află si documente privitoare la viata sătenilor Tinosului din timpul secolelor trecute. Cel mai vechi document datează din 1390, si vizează comunitatea catolică. Arhivele se află încă în continuă crestere, fiind grupate pe trei sectii: Arhivele parohiale. Codice si pagini din satele tinosiene se află aici, în forma documentelor originale ale familiei, pe care oamenii le-au încredintat preotului spre păstrare, registre, certificate, documente legate de istoria Bisericii si bunurile materiale, literatură religioasă, etc. Documente ale Consistoriului. În principal se referă la viata locuitorilor si diferentelor dintre ei, dar de asemenea si documente prin care se face dreptate în timpul stăpânirii turcesti sau venetiene. Pe lângă acestea, arhivele Bisericilor Catolice din Mykonos, Andros, Chios, Lesbos si Samos sunt păstrate aici. Mai mult, varii documente, precum ale Curtii Consistoriale a Cretei (1580 – 1610), dictate ele sultanilor si ale ofiterilor turci si altele. Arhiva este clasată până în 1850 si disponibilă publicului. Se depun eforturi pentru ca si documentele următoare acestei date să fie si ele clasificate. |
Loutra
Satul îsi are numele de la cuvântul „loutra” care înseamnă băi care altădată existau în această zonă. Este verde si plin de grădini si crânguri de citrice. Are o istorie lungă, după cum este locul unde abatii1 călugărilor iezuiti (după distrugerea castelului la începutul sec. al XIX-lea) si surorile ursuline s-au stabilit. A fost unu dintre cele mai importante cătune ale insulei de-a lungul a două secole si a functionat ca centru cultural i religios. Înăuntrul celei dintâi mănăstiri iezuite, este găzduit un muzeu popular. Acolo vizitatorul poate admira, pe lângă odoarele monastice, câteva unelte agrare, precum si alte scule profesionale din sec. al XIX-lea si al XX-lea. Există de asemenea o presă de ulei de măsline completă, o presă de vin, un echipament de producere a rakiului, dimpreună cu o scoală de farmacie, multe auxiliare audio-vizuale pentru învătământ si altele. Se află tot aici si Biserica Sf. Iosif (mijlocul sec. al XIX-lea), construită în stilul baroc neoclasic, cu o amenajare interioară extraordinară (se fac eforturi în directia strângerii de fonduri pentru conservarea acesteia). La mănăstirea ursulinelor, câteva obiecte brodate se află expuse, precum si cărti, un pian si alte instrumente pentru uz didactic. Asociatia activă a satului organizează evenimente culturale destul de frecvent, mai ales în timpul verii.
MĂNĂSTIREA URSULINELOR A fost întemeiată în Loutra în anul 1862 de către o soră, membră a ordinului „Ursulina”. A început cu o perspectivă uimitoare si anume construită pentru a găzdui un orfelinat, o scoală cu internat, un liceu de limbă franceză, o universitate, o scoală primară si un institut profesional pentru teserea covoarelor. Si-a atins apogeul la sfârsitul sec. al XIX-lea, în timp ce la începutul secolului următor avea peste 300 de studenti din toată Grecia. În timpul celui de-al doilea Război Mondial scoala a fost închisă iar mai apoi redeschisă doar pentru ciclul primar, care la rândul ei a fost închisă în 1980, scoala de tesut carpete mentinându-se deschisă până în 1990. Astăzi, masiva clădire este reper pentru sat si este oarecum păstrată chiar dacă i-a fost oprită functionarea ca institutie de învătământ. |
Skalados
Satul este construit pe o pantă montană cu nenumărate trepte si o vedere splendidă către satele din jur. Combină arhitectura traditională si modernă. Aici se află o cafeterie si o tavernă, unde turistul poate avea o vedere plăcută.
Krokos
Îsi trage numele de la planta omonimă si este construit într-o trecătoare înverzită, unde vizitatorul se poate opri în trecerea către Komi pentru o pauză împrospătătoare. Este locul de nastere al doctorului si filosofului Markakis Zalonis, autorul cărtii „Istoria Tinosului”, publicată în 1809. Satul are câteva cafeterii si taverne pitoresti.
Monastiria
Este un sat abandonat demn de vizitat. Privelistea este splendidă si aminteste vizitatorului de un muzeu în aer liber, unde mirarea merge împreună cu ruinele caselor printre micutele alei ale satului. Biserica Sf. Iosif, albă si bine păstrată, aflată la intrarea în sat, deasupra ruinelor caselor, creează un contrast interesant.
Sklavohorio
Este mai degrabă un sat micut, foarte bine ascuns de altele, dar cu o vedere unică spre nordul sălbatic al Tinosului si către satul Agapi. Trebuie mentionată vizitarea Bisericii Sfintei Treimi, precum si spălătoarea în aer liber construită în 1821. Marele pictor Nicholas Ghizis provine din acest sat unde îi poate fi vizitată casa părintească. Este singurul sat exclusiv ortodox printre satele vecine catolice din vecinătate.
NICHOLAS GHIZIS S-a născut în anul 1842 în satul Sklavohorio din Tinos. De când era copil îi plăcea să creeze tot felul de picturi. În 1850 familia sa s-a mutat în Atena si tatăl îl voia să fie carpetar în mica lor carpeterie pe care o aveau. Cu ajutorul mamei, Nicholas a studiat un an la Academia de Arte Fine din Atena si la Scoala Tehnică din Atena. Conform regulilor scolii, elevul trebuia să aibă cel putin 12 ani la începerea lectiilor, dar Nicholas avea doar 8 ani. Prin falsificarea unui certificat de nastere care îl făcea cu 4 ani mai în vârstă, a putut studia acolo si în final să îsi completeze studiile în 1861. În 1865 a câstigat o bursă oferită de către Sfânta Federatie a Buneivestiri din Tinos si a studiat în Munchen pe o perioadă de 7 ani, unde a excelat urmând stilul lui personal. În 1872, după întoarcerea la Atena, a creat un studio de pictură si, doi ani mai târziu, a mers înapoi la bursă, după cum presupunea bursa. A fost lăudat de către criticii de vârf din Munchen pentru opera sa si, ca rezultat al meritelor, a fost numit profesor de arte fine, în toată regula, la Academia din Munchen în 1888. În Decembrie 1900 a decedat în Munchen, printre prieteni si familie, cauzând întristare în lumea artistică, studentii săi si comunitatea grecească din Munchen. Punctul forte al inspiratiei sale este fiinta umană într-un mediu idealizat, câteva evenimente specifice ale familiei dar si lumea copiilor pe care a reprezentat-o cu tandretea-i specifică. Pe lângă Estul de care a fost influentat si pe care l-a vizitat împreună cu prietenul său N. Lytras, a fost influentat si de către temele arheologice si configuratia mitologică, cel mai important aspect dintre toate acestea fiind o femeie care tine o liră. În timpul ultimilor ani din viată artistul si-a exprimat agonia existentială prin pictarea unor teme religioase. Mediul înconjurător joacă un rol secundar aici, dominând lumina si întunericul. Câteva dintre cele mai importante lucrări ale sale sunt „Scoala secretă” Si „Sărutarea”. |
Agapi
Este unul dintre cele mai tradiTionale Si ospitaliere sate de pe insulă, întinzându-se pe versant cu o arhitectură specifică, arcade, buiandrugi, alei pavate cu dale si o fântână. Râul si cuiburile de porumbei foarte bine conservate provoacă vizitatorii să îl exploreze. Remarcabila biserică a Sfântului Agapitos a dat numele satului. Aici se găseste o cafenea si o tavernă, iar de aici puteti fi îndrumati către biserica Fecioarei Maria (Vourniotissa), care se află în vecinătate.
Perastra
Este construit pe valea cu acelasi nume, pe lângă ”Komi” de care este legat printr-o cărare traditională. Aceasta este verde cu stânci drăgute – poduri, fântâni răcoritoare, ruine de prese de ulei si mori de apă.
Komi
Este un sat de frunte din Tinos, construit pe cea mai fertilă vale de pe insulă, ”Livadi”. Este un sat plin de viată, cu multi oameni pe străzile mici si pe alei si numerosi copii jucându-se în piete. Acesta, de asemenea, se întretine singur, de vreme ce asigură toate produsele agricole, nu numai pentru locuitorii săi, ci si celor din împrejurimi. Mersul de-a lungul potecilor, odihna în pietele frumoase si vizita la biserica catolică a Sfântului Ioan, cu columna gravată de marmură, din perioada precrestină, găsită în curtea sa, pot fi o experientă plăcută. Cea mai mare parte a agriculturii si a productiei de anghinare de pe insulă este făcută aici. Mai mult decât atât, festivalul anghinarei organizat în ”Komi” la începutul lunii Mai este destul de popular. Satul are o tavernă, o cafenea, o băcănie, un dispensar, precum si Asociatia ”Komi-Perastra”.
FESTIVALUL ANGHINAREI Importanta productiei de anghinare de pe această insulă este arătată în ”Festivalul anghinarei” care a luat fiintă cu câtiva ani în urmă, scotând în evidentă această plantă. Pentru telul acestui festival sunt donate între 5000 si 10000 de anghinare de către fermierii locali. În dimineata zilei festivalului, care este sărbătorit la începutul lunii mai, femeile din satul Komi, unde are loc festivalul, încep să curete si să gătească anghinarea. Seara, când multimile de oameni ajung în sat pentru a sărbători, acestea au mesele umplute cu diverse feluri de mâncare, bazate pe această legumă delicioasă. Retetele folosite sunt multe asa că poti găsi anghinare preparată în diferite feluri: în omletă, papoutsakia, ”a la polita”, cu peste, carne, ouă si lămâie, fierte simplu, în salate si multe altele. Oamenii gustă toate aceste creatii culinare, în timp ce viorile si alte instrumente cântă muzică traditională. Oamenii care iau parte la această sărbătoare plină de bucurie dansează până dimineata. |
Kato Klisma
Se înfăsisează ca fiind unul dintre cele mai fertile sate de pe insulă, cât timp zona de păsune începe de aici. Are multe pâraie, lanuri de porumb si multă vegetatie. Biserica Sfintei Anastasia este foarte interesantă, de vreme ce a fost construită pe ruinele unui sanctuar precrestin. Aici se mai pot găsi de asemenea câteva ruine de prese vechi de ulei.
Aetofolià(Cuibul Vulturului)
Acest sat si-a luat numele de la locatia sa, asemănătoare unui ”cuib de vultur”. Este construit la înăltime pe un versant al Muntelui de Nord . Este pitoresc, cu elementele sale traditionale conservate si o vedere plăcută spre ”Kato Meri” care este cea mai joasă regiune a insulei. Noul drum care a fost deschis de curând face legătura cu ”Exo Meri” prin locatia ”Tis koris o pyrgos” ( Turnul fecioarei), una dintre cele mai vechi de pe insulă.
Karkados
Sătucul si-a luat numele de la cuvântul ”Halkados”, datorită vechii cariere de cupru (halkos) care functiona în această zonă. În acest mic sat puteti găsi vechea biserică Sotiras (Mântuitorul), care este renumită pentru clopotnita ei usor aplecată numită ”micul turn din Pisa”.
Kalloni (frumos)
Este un sat mare si verde la marginea văii Komi cu o multime de arcade frumoase. Vechiul său nume, ”Kellia”, se referă la niste chilii care existau în zonă. Demnă de vizitat este biserica Sfântului Zaharia, una dintre cele mai mari din Tinos, având curtea pavată cu pietris, precum si Mănăstirea Sfântului Ypakoi (ascultare). Sacrificările porcilor, desi se tin în multe alte sate, se transformă în festival aici. În ultima Duminică a carnavalului, localnicii păstrează obiceiul de a arde în totalitate locul carnavalului. Cândva, în acest sat exista o scoală de tesut covoare. În ultimii ani s-a construit un drum care leagă Kalloni si satele din împrejurimi de drumul principal ce duce de la Chora la Pyrgos. Satul are o cafenea, o tavernă, o băcănie, precum si alte magazine.
SACRIFICAREA PORCILOR În mai multe sate din Tinos, sacrificarea porcilor are loc în timpul lunilor de toamnă. Acest obicei a fost celebrat multi ani, printr-o ceremonie, cu participarea nu doar a familiei apartinătoare, ci aproape a întregului sat. Cu câteva zile înainte de sacrificarea porcului, femeile iau si răzuiesc condimente, amestecându-le la un loc cu sarea, în timp ce casa, curtea si împrejurimile sunt curătate. Bărbatii se îngrijesc de aprovizionarea cu suficiente lemne, pentru a fi disponibile la focul necesar procedurii. La mijlocul lunii octombrie, când temperaturile încep să scadă si vin ploile, tăranii fixează data când porcul va fi sacrificat. Greutatea porcului este o chestiune de mândrie pentru marea realizare a proprietarului, din moment ce un porc bine hrănit poate ajunge la peste 200 kg. Asta înseamnă destula carne si grăsime pentru familie pentru tot anul. Sacrificarea porcului începe dimineata foarte devreme, luând parte si alti localnici. Sunt adresate urări capului familiei, ca cei ce mănâncă porcul ”să-l mănânce sănătosi”. Urmează curătarea casei sacrificării, în timp ce fetele cinstesc oaspetii cu raki alături de prune, migdale, alune, dulciuri si multe altele. După aceasta, animalul este scos afară si omorât; apoi părul îi este pârlit. Pe urmă este atârnat de un cârlig undeva sus pentru transare si este tăiat în bucăti. Mai întâi, măruntaiele sunt scoase si sunt prăjite sau gătite de gospodină pentru prânz. Părti din animal se transformă în cârnati si ”Luoza” (suncă specială), în timp grăsimea pielii este topită în cazane, ca să se transforme în grăsime, pentru a fi păstrată pentru iarnă. Participantii la cină sunt preotul satului, restul tăranilor si câtiva prieteni care sunt invitati. Mesele cu fete de masă imaculate sunt umplute, pe lângă deliciosul porc, chiar cu specialităti locale, salate, brânză tinosiană, măsline, precum si vin local, oferind oaspetilor mâncăruri rafinate. Destul de des, vioara si lăuta răsună, pentru a întregi această ceremonie specială. Această activitate se repetă de mai multi gospodari pe parcursul toamnei si a începutului iernii. |
Platia
Platia se află pe drumul spre Pyrgos, cu o vedere către terenurile de nord ale Tinosului si către coasta Panormos. Biserica parohială, închinată Nasterii Maicii Domnului este în special însemnată pentru decoratiunile rafinate în marmură. Monumentul de război, ce are inscriptionate numele membrilor satului din Panormos care au participat la Războaiele Balcanice, este de asemenea o lucrare importantă, fiind opera bine-cunoscutului sculptor Mihail Kouskouris. Baza monumentului, ce stă pe stânci locale, prezintă un complex de steaguri, arme, tunuri si ramuri de laur, în timp ce în vârf este asezat un vultur. Satul are un muzeu de amintiri de familie de natură eclezială si o tavernă.
Venardados
Chiar înainte de Pyrgos, dăm peste Venardados construit sub formă de amfiteatru, urmând înclinarea dealului, cu case traditionale si o importantă fântână. Biserica parohială este închinată Sfântului Ioan Teologul, cu o catapeteasmă de marmură si icoane bizantine lucrate de Nicholas Gaitis, pictor iconar si cântăret bisericesc, al cărui loc de nastere se află aici. Jos, la baza dealului, ascunsă printre frunzisul copacilor, se găseste o capelă închinată Sfântului Fanurie unde oamenii din satele vecine se adună în ziua serbării sale. Giannoulis Koulouris s-a născut aici, ca si Manolis Boulgaris, ambii sculptori în marmură, precum si Lili Berde, balerină la Operă. Cu câtiva ani în urmă aici se găsea o scoală de cusut, urmată de fete din satele din apropiere, inclusiv cele din Pyrgos.
Marlas
Este construit pe o pantă cu o vedere neîngrădită către Pyrgos. În acest sat frumos si pitoresc, biserica parohială a Sfintilor Arhangheli domină împrejurimile si iese în evidentă, de asemenea, prin decoratiile artistice de marmură. Deasupra intrării principale, au fost gravati pe o lespede de marmură Sfintii cu o cruce în mijloc si un sarpe încolăcit în jurul ei, singurul relief de genul acesta din Grecia. La o distantă scurtă a fost descoperit un mormânt micenian sub formă de dom, în timp ce mănăstirea Kyra Xeni si a Sfintei Tecla sunt amplasate mai departe, în pacea si frumusetea peisajului arid si sălbatic. Odinioară în această zonă activau niste cariere de ”talc” si ”piatră de silex”.
Mamados
Este cel mai îndepărtat sat din Tinos, cu o vedere către canalul dintre Tinos si Andros. Acest mic sătuc este pur si curat, datorită vânturilor care suflă aici. Este pitoresc, cu case albe traditionale, grădini de flori si alei pavate cu pietris. Asociatia Marlas-Mamados organizează anumite evenimente culturale interesante.
Ismael
Este un sat abandonat aproape de Marlas. Locuitorii care rămăseseră s-au refugiat în satele Marlas si Manados, în timp ce ultimul rezident a plecat, de asemenea, în 1968.
Pyrgos
Cel mai mare sat din Tinos si unul dintre cele mai vechi, îsi datorează numele unui castel medieval venetian (Pyrgos) care a existat în zonă, după cum este mentionat în unele documente din sec. al XVI-lea. Este înconjurat de munti si se distinge prin arhitectura sa frumoasă si pitorească, în timp ce conservă traditia tinosiană nealterată. Este locul de nastere al multor artisti însemnati ai Tinosului precum si ai întregii Grecii: nume precum Giannoulis Halepas, D. Filipotis si N. Lytras sunt mentionate aici. Traditia artistică este omniprezentă în acest sat de frunte: în arhitectura caselor, în lespezile de marmură si numeroasele ornamente de pretutindeni, chiar si în străzi, cismelele si uimitoarele biserici. Sculptorii locali, profitând de privilegiul depozitelor de marmură albă si verde, care se găsesc din abundentă în zonă, au decorat satul cu dragoste si grijă, cu rezultatul că acesta poate fi considerat chiar un muzeu în aer liber. Următoarele locuri merită să fie vizitate: muzeul ”Artistii din Panormos”, casele lui Halepas si Lytras, multitudinea de ateliere ale sculptorilor locali, piata unicată cu cismeaua de marmură si centenarul platan si, în sfârsit, impresionantele biserici ale Sfântului Nicolae si Sfântului Dimitrie cu decoratiunile lor delicate. Cimitirul satului este de mare interes cu minunatele pietre funerare artizanate din marmură care constituie importante piese artistice de sculptură. Aici este de asemenea Școala de Arte, singura de acest fel din Grecia, în timp ce Muzeul de Artă în Marmură a fost recent construit lângă aceasta. Pyrgos, dedi este destul de îndepărtat, satisface toate necesitătile vizitatorilor. Cu toate cafenelele traditionale concentrate în piata centrală, dar si răspândite prin tot satul, brutăria si multe alte magazine, satul este o destinatie ideală pentru orice turist.
GIANNOULIS HALEPAS S-a născut la începutul anului 1850 în Pyrgos. Tatăl lui a fost sculptor în marmură si asta a contribuit la înclinatia lui artistică pentru arta cioplirii în marmură, de la o vârstă foarte fragedă. După ucenicia la Liceul din Syros, si cu toată că părintii îl îndrumau spre o carieră comercială, a reusit să îi convingă să îl lase să urmeze Academia Superioară de Arte Figurative din Atena, între anii 1869 si 1872. Performanta sa i-a surprins pe profesori; curând si-a luat diploma de sculptor cu rezultate deosebite si a plecat anul următor la Academia Superioară de Artă Figurativă din München, cu o bursă a Fundatiei Bunavestire din Tinos. Când s-a întors la Atena, a închiriat un spatiu la parter unde si-a organizat laboratorul. În acest atelier el a terminat lucrarea ”Satirul jucându-se cu Dragostea” si a început să lucreze la cea mai faimoasă sculptură a sa, ”Frumoasa adormită” o piatră funerară monumentală, încă aflată în aer liber, la cimitirul Unu din Atena. În 1878are o cădere nervoasă si, ca rezultat a sfărâmat o multime de lucrări, în timp ce a încercat în mod repetat să se sinucidă. Prima perioadă a muncii de artist se încheie aici, fiind cea mai creativă si mai importantă. După ce a mers la diferiti specialisti în Grecia si în străinătate, rudele sale hotărăsc să-l interneze într-o clinica de psihiatrie a spitalului din Corfu. De-a lungul câtorva ani cât a stat aici, doctorii si supraveghetorii i-au interzis să deseneze, distrugând tot ce crea. Acelasi lucru s-a întâmplat când a fost transferat la casa sa din Tinos, sub supravegherea strictă a mamei sale, care nu i-a permis nici un contact cu arta, nici cu cărbunele sau cu lutul, ajungând în punctul de a-i distruge lucrările. După moartea ei, în 1916, fiind total înstrăinat de arta sa, artistul devine oier, purtând pata unui nebun. Cu toate acestea, el a găsit puterea de a mai crea câteva piese în lut. Datorită zarvei si agitasiei pe care mai multi critici de artă au făcut-o în legătură cu abandonarea acestui mare artist de către statul grecesc, el a iesit din întuneric. În 1927, Academia Atenei îl recompensează cu panglica albastră a Artei. În 1930 se încheie a doua perioadă a muncii sale, care dezvăluie situatia sa psihologică tulburată. În ultimii ani ai vietii a locuit si a început din nou să lucreze în casa pe care nepoata sa i-a oferit-o pe strada Dafnomili în Atena, unde a locuit până la moartea sa, în 1938. Lucrările din această a treia perioadă sunt mai putin valoroase, în comparatie cu nivelul său artistic anterior. Giannoulis Halepas apartine sculptorilor de top ai artei grecesti contemporane. Opera sa se referă la clasicism, dar în acelasi timp, structura lor geometrică semnifică ceva modern. Expresivitatea fetelor si a trupurilor statuetelor pe care le-a creat, fie că este vorba de ”Satir” sau ”Medea” sau chiar de cea mai faimoasă dintre ele, ”Frumoasa adormită”, este nobilă, fascinează orice observator si îl plasează pe Halepas pe acelasi nivel cu Rodin, după unii critici.De remarcat ca si la cimitirul Belu din Bucuresti se afla o sculptura a sa . NIKIFOROS LYTRAS În 1832, un alt mare artist se năstea în Pyrgos: Nikiforos Lytras. El a studiat în Atena la încurajările profesorilor săi, care au simtit flerul său pentru pictură. A urmat Scoala Superioară de Arte la Scoala Tehnică din Atena, apoi cu ajutorul unei burse de stat, a studiat la Munchen. Progresul său a câstigat admiratia profesorilor săi, oferindu-i se un post de profesor la Academia din Munchen, pe care l-a refuzat, întorcându-se în Grecia. În 1866 a fost desemnat profesor la Scoala Superioară de Arte din Atena, unde a predat timp de 38 de ani, până la moartea sa, în 1904. Era iubit de studenti pentru caracterul său blând si genial. A fost apreciat pentru munca sa artistică atât în tară cât si pe plan international. El a fost portretistul oficial pentru înalta societate a Atenei si cu abilitatea sa de a pătrunde caracterul subiectilor săi, intensifică elementele personale ale fiecărei persoane. Cele două călătorii ale sale în Est, împreună cu prietenul său Ghizis, îmbogăseste opera sa cu figuri exotice de oameni negri. Printre cele mai importante opere ale sale, se numără: ”Colinde de Crăciun”, ”Omul care se îmbăiază” si multe altele. S-a născut în Pyrgos în 1839 iar tatăl său era un excelent sculptor în marmură. A studiat la Academia de Artă din Roma, unde a fost admirat si recompensat de către profesorii săi. După întoarcerea sa la Atena, a fondat un atelier de marmură, unde a creat piese uimitoare, care înfrumusetează astăzi Atena precum si multe alte locuri. ”Tăietorul de lemne”, din interiorul parcului ”Conacul Zappeio” este una dintre cele mai bune. Onorurile care i-au fost refuzate de către statul grecesc pe când era încă în viată, desi absolventii Scolii Tehnice din Atena făceau practică în atelierul său, i-au fost acordate post mortem (1919) prin acordarea marelui premiu pentru Literatură si Artă. IOAN GAITIS Născut în 1923 în Atena cu origini din Pyrgos, Ioan Gaitis a studiat la Scoala Superioară de Arte cu profesori precum Konstantinos Parthenis si John Filippotis. Cât timp a fost în Paris, a întâlnit toate tendintele artistice importante ale secolului al XX-lea. Între anii 1944-1984 (anul mortii sale) el a fost foarte productiv, deoarece a creat peste 4000 de opere de artă si a participat la numeroase expozitii. Ai săi ”mici oameni” cu costumele dungate caracteristice, au apărut pentru prima dată în timpul anilor 60 si sunt consacrati ca si marcă a artistului. Repetati în mod monoton, îmbrăcati în costume asemănătoare codurilor de bare, acestia exprimă răspunsul lui Gaitis la ritmurile mecanice ale societătii moderne. Pictorul a fost recunoscut pe scară largă în străinătate. Multe din picturile sale se găsesc peste tot în lume, iar o copie a operei sale este amplasată astăzi într-o statie de metrou din Atena. |
SCOALA PROFESIONALĂ DE ARTĂ A fost fondată la mijlocul secolului trecut în satul Pyrgos, locul de nastere al multor artisti deosebiti, cu scopul de a antrena studentii în cioplitul în marmură. Absolventii au posibilitatea să-si continue studiile la Academia Superioară de Arte Fine din Atena, în timp ce primii doi dintre ei, cu cele mai bune rezultate, sunt admisi fără a da examenul de admitere. Această scoală profesională unică atrage studenti din toată Grecia. Studiile durează trei ani iar cursurile predate sunt sculptură, pictură, cioplit în marmură, desen, istoria artelor si compozitie. Absolventii pot lucra ca liber-profesionisti în atelierele proprii sau în operele de restaurare din siturile arheologice (cum ar fi Panteonul etc.). Fundatia Sacră Pan-Elenică a Fecioarei Maria din Tinos (P.I.I.E.T.) a jucat si încă joacă un rol foarte important pentru Scoala de Arte de la începuturile ei până astăzi, prin sprijinul financiar precum si prin subventionarea meselor studentilor. Pe lângă aceasta, sunt si unele institutii locale care sprijină scoala, cum ar fi ”Frătia Tinosienilor din Atena”, Municipalitatea si orăselul Xomburgo (astăzi integrat în Municipalitate). La început, scoala a fost sub jurisdictia Ministerului Educatiei si Religiei al Greciei, în zilele noastre apartinând Ministerului Culturii, care o sponsorizează în fiecare an. |
Panormos
Acesta cuprinde portul Pyrgos. Acest sat-port, construit aproape de un golf natural si lângă un mic lac, este situat în partea de nord a Tinosului. Cu insula ”Planitis” în centrul portului, a fost considerat unul dintre cele mai mari porturi ale insulei de-a lungul secolelor trecute, precum este adeverit de farul abandonat de pe Planitis. (astăzi se fac eforturi pentru conservarea acestuia.) Comertul de tranzit ”Exo Meria” era efectuat prin acest port. Astăzi, sunt doar mici bărci pescăresti si ambarcatiuni turistice. Este destinatia preferată atât pentru vizitatori cât si pentru localnici, deoarece combină plaje pitoresti pe oricare parte a portului (Aghia Thalassa, Kavalourko, Rohari si altele) cu cafenelele si tavernele unice care oferă fructe de mare proaspete. De aceea este considerat una dintre cele mai bune statiuni de la marginea mării din Tinos.
